Povestea lui Gheorghe

Gheorghe se muta la tara si vrea sa-si cumpere un magar. Ii da 100 de Euro unui taran ca sa-i aduca a doua zi cel mai frumos magar pe care-l are in curte. A doua zi, taranul se prezinta fara magar, spunandu-i ca-i pare extrem de rau, dar pe timpul noptii magarul a murit.
- Bun, atunci imi dai inapoi cei 100 de Euro, zice Gheorghe
- Vi i-as da cu draga inima, dar i-am cheltuit, raspunde taranul.
- Bine, atunci adu-mi magarul, asa mort cum e !
Taranul face intocmai si-i aduce magarul. Peste vreo luna, se intalnesc din nou si taranul indrazneste sa-l intrebe ce-a facut cu magarul mort.
- L-am oferit ca premiu la o tombola. Am anuntat tombola in tot satul si in satele vecine si am vandut 500 de bilete a cate 2 Euro fiecare. Asa ca, pentru magarul pe care tie ti l-am platit cu 100 de Euro, eu am obtinut 1000.
- Si n-a fost nimeni nemultumit?
- Doar cel care l-a castigat, dar am rezolvat simplu : i-am dat cei 2 Euro inapoi.
Gheorghe a mai imbatranit un pic si a ajuns Ministru de Finante. Si ca sa castige cat mai multi bani, se inconjoara tot timpul de magari.

Lansare tripla de la Tritonic

Asa cum am promis, revin cu partea a doua a povestii mele despre evenimentele la care am participat azi. La Biblioteca Judeteana a avut loc lansarea propriu-zisa, ceea ce se petrecuse la Libraria mea fiind doar "aperitivul". A vorbit mai intai Denisa Popescu, prezentandu-ne intr-un stil poetic pe cei 3 autori si romanele lor. Apoi, fiecare a spus cateva vorbe, nu doar despre romanele pe care si le lansau azi, ci si despre altele mai vechi, sau despre proiectele de viitor. Oana a adus vorba si despre "Parfumul vaduvei negre", romanul pe care l-a predat la editura si care urmeaza sa apara. Si daca a adus vorba despre acest roman, m-a pomenit si pe mine, ca doar sunt personaj pe-acolo. Si le-a recomandat celor din sala sa intre pe-aici pe blog, spunand ca scriu bine. La care eu m-am facut mic, m-am ascuns in spatele domnului din fata mea, m-am inrosit si i-am soptit Canguru'lui care statea alaturi de mine "M-a facut de ras". Adica, eu aici pe blog ma arat viteaz rau si plin de tupeu, dar in viata reala sunt mai rusinos decat o fecioara (doar asta mi-e zodia). In fine, trecand peste asta, pot sa va spun ca Oana si-a creat un personaj feminin pe nume Iolanda Stireanu (Lala pentru cei apropiati) care este o detectiva destoinica a Politiei Romane, desi in mod normal Politia n-ar angaja-o avand in vedere faptul ca sufera de agorafobie (adica ii e teama sa iasa in lume, in spatii largi), asa ca-si conduce ancheta din propriul apartament. Iar pe langa acest personaj imaginar, in romanele sale apar o puzderie de personaje reale, Bogdan Hrib fiind unul dintre cei ce apar in "Indicii anatomice". Si pentru ca a vrut sa dea si o imagine personajului Lala, Oana a ales-o pe buna noastra prietena, colega si concitadina Ema ca sa indeplineasca acest rol. In rest, va las pe voi sa va delectati cu romanul si sa descoperiti indiciile ce-l vor dezvalui in final pe criminal. Nu de altceva, dar nici eu nu l-am citit inca !

Bogdan Hrib a vorbit nu numai in calitate de scriitor, ci si in calitate de editor, el fiind directorul editurii Tritonic, cea care publica aceste romane despre care va tot vorbesc. Iar in calitate de editor i-a laudat pe cei doi scriitori prezenti in sala pentru faptul ca tin sa-si promoveze operele si participa la cat mai multe lansari, spre deosebire de altii care considera ca rolul lor se incheie in momentul in care au predat editurii manuscrisul.

Cat despre "Somalia, mon amour", este vorba bineinteles de un roman a carui actiune se desfasoara in aceasta tara africana cunoscuta mai ales datorita piratilor moderni ce pun atatea probleme navelor, atacandu-le, jefuindu-le si luand prizoniere echipajele. Ca despre asta e vorba si in roman, de fapt.

Cele 2 romane ale lui Luis Miguel Rocha sunt axate pe intrigile din spatele usilor inchise, usile acestea fiind cele de la Vatican. Primul roman ("Ultimul papa") incearca sa descalceasca itele pe care le-a incurcat moartea subita a lui Ioan Paul I, cel care a stat in fotoliul papal doar 33 de zile. Spre deosebire de versiunea oficiala care sustine ca ar fi fost vorba de un atac de cord, in roman se acrediteaza ideea unui asasinat, autorul sustinad chiar ca in cursul documentarii l-ar fi intalnit si pe cel ce a comis crima.

Al doilea roman ("Papa trebuie sa moara") se numeste de fapt (titlul original) "Glontul sfant" si se refera la cel ce i-a urmat pe tronul papal lui Ioan Paul I, respectiv Ioan Paul al II-lea, cel pe care il stim si noi destul de bine avand in vedere ca ne-a vizitat tara in 1999 (daca nu ma insel) si asupra caruia au avut loc mai multe atentate, dintre care primul chiar a reusit sa-l raneasca. Subiectele sunt promitatoare, asa incat cred ca ne vom delecta citind aceste romane.

Si astept cu nerabdare urmatoarele lansari, pentru ca Oana in mod sigur va dori sa ii citim si "Parfumul vaduvei negre".

Deci am fost, iar daca am fost trebuie sa scriu

Primul popas a fost la Libraria Mea care de fapt nu-i deloc a mea, dar asa i-a pus numele cel care a infiintat-o. Acolo a avut loc o intalnire cu cei trei scriitori ce urmau sa-si lanseze romanele o ora mai tarziu la Biblioteca Judeteana, pentru niste discutii oarecum amicale. Au participat mai multi bloggeri pitesteni si jurnalisti de la diverse publicatii si televiziuni locale. Am avut astfel ocazia sa-i intrebam (si mai ales sa-l intrebam pe Rocha) diverse amanunte privind activitatea scriitoriceasca, dar si cu referire directa la romanele ce urmau a se lansa. Oana si Bogdan Hrib au vorbit mai putin, dandu-i posibilitatea invitatului special sa ne spuna cat mai multe. Iar acesta ne-a spus, de ce sa nu recunosc? A raspuns amabil la toate intrebarile, ne-a spus ca nu a avut niciun fel de probleme cu Vaticanul sau cu biserica catolica spaniola, in urma publicarii romanelor, ne-a vorbit despre faptul ca romanele sale au fost traduse si publicate in multe tari si mai ales ne-a povestit despre "aventura americana" a acestora. Adica, au fost foarte bine primite atat de catre presa si critici, cat si de catre cititorii obisnuiti, astfel incat (aici o sa-i recunoasteti imediat pe americani) o editura de peste Ocean s-a si grabit sa incheie un contract cu Rocha pentru urmatoarele 4 romane din seria despre culisele Vaticanului. Initial am fost surprins, deoarece peste tot citisem ca e vorba de 3 romane (o trilogie, deci), iar acum vorbea de 6. Ei, da ! Americanii au vrut mai mult, asa ca vrand-nevrand, scriitorul portughez va trebui sa mai scrie inca 3. Se pare ca asa se intampla cand ajungi sa placi americanilor : te exploateaza mai tare decat europenii. Si apropo de aceasta diferenta de abordare, ne-a povestit ca in urma aparitiei celor doua romane in America, a fost contactat de zeci de jurnalisti si a dat tot atatea interviuri,de fiecare data cel care-l intervieva aratandu-se entuziasmat de romanul despre care ii cerea detalii. "In Portugalia, zicea Rocha, lucrurile nu stau deloc la fel". Mai pe scurt, ca si la noi, in Portugalia e multa mancatorie. Astfel incat daca un scriitor are succes, primii care-l improasca cu noroi sunt colegii de breasla si ziaristii.
Pe de alta parte, Rocha ne-a tinut si o lectie practica de capitalism si democratie. E simplu, zicea el, suntem in capitalism, iar ca sa devii mare trebuie sa vinzi. Degeaba scrii, daca ceea ce scrii tu nu se vinde.
Iar Bogdan Hrib a recunoscut ca si literatura se supune fara discutie regulilor economiei de piata. Iar eu stateam si ma gandeam ca prostul : "In cazul asta, noi participam acum la un act cultural, sau la o prezentare de produse, cu vanzare?". Ca sa nu raman prea multa vreme nedumerit, mi-am zis ca o carte e ca un vin : daca rezista vreo 20 de ani fara sa se acreasca, atunci devine mult mai valoroasa decat in momentul lansarii si abia atunci se poate spune ca este ceva ce tine de cultura.
Si tot Rocha ne-a intrebat, apropo de democratie : Aveti un prim-ministru ? Ma rog, noi nu prea avem in acest moment, dar el vorbea in general. Deasupra primului ministru este presedintele, de acord? In fine, asta depinde si de sistemul constitutional. La noi, mai degraba Parlamentul este deasupra premierului. Si deasupra presedintelui, cine este? Sigur, tendinta este sa raspunzi ca deasupra presedintelui mai e doar Dumnezeu, dar de fapt noi, cetatenii acestei tari care l-am ales suntem deasupra presedintelui. Si nu numai deasupra lui, ci deasupra tuturor celor pe care i-am ales. Iar daca noi ne-am retrage cu totii sprijnul pe care l-am acordat prin vot celor alesi, ei ar ramane simpli someri. Dar astea sunt utopii de scriitor, bineinteles !
Deocamdata, cam atat despre lansarea de azi. Mi-am dat seama ca daca e sa povestesc totul intr-un singur articol, acesta va deveni prea lung si implicit plictisitor, deci urmeaza partea a doua a povestirii mele in care o sa va vorbesc despre romanele lansate azi, dar si despre altele ale acelorasi autori. Va urma...

Reiau anuntul

Astia chiar ca-si bat joc de noi !

Este o constatare trista pe care am facut-o in seara asta, vazand ca Liviu Negoita vrea sa se prezinte in Parlament cu ACELASI PROGRAM DE GUVERNARE ca si cel al lui Croitoru care la randul sau a reciclat programul lui Boc si cu aproximativ ACEIASI MINISTRI (nu lipsesc Pogea, Berceanu, Videanu, Predoiu etc.) reciclati si de Croitoru din celebrul guvern Boc 2.
Cu alte cuvinte, inca o cacealma de-a lui Base, poate tot o reusi sa instaleze un guvern care sa-i fie aservit, iar premierul sa nu spuna decat "Da, sa traiti !" si "Am inteles, sa traiti !" atunci cand de la Cotroceni ii vin "pretioase orientari si indicatii".
Cand stau si ma gandesc cate sperante imi pusesem acum 5 ani in momentul in care Base a castigat presedintia, imi vine sa ma dau cu capul de pereti. Singura mea consolare este faptul ca si oameni mult mai importanti decat mine (Dinescu, Plesu etc.) trebuie sa indure aceeasi deceptie.
Mai stiti melodia aia cu "Lasa-ne !" ?

Leapsa de la Raluca

Asa sunt unii : ca sa nu zici ca n-ai primit nimic de la ei, iti trimit din cand in cand cate o leapsa. Azi, de la Raluca am primit invitatia (ca sa nu ma repet zicand tot leapsa) de a scrie cam ce cred eu ca o sa spuna premierul desemnat Liviu Negoita la conferinta de presa pe care cica urmeaza sa o sustina. Pai eu cred ca va zice cam asa :

Domnilor!... Onorabili concetăţeni!... Fraţilor!... Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune şi eu... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... în aceste momente solemne... mă gândesc... la ţărişoara mea... la România... ... la fericirea ei!... la progresul ei! ... la viitorul ei!

Si ca sa nu ramana la mine, dau leapsa mai departe Emei .
P.S. Cred ca nu e nevoie sa spun din ce piesa am luat citatul acela. Sunt convins ca l-ati recunoscut.

Gata, are afise. N-o mai critic !

Este vorba de concitadina mea Oana care-si va lansa maine romanul Indicii anatomice si la Pitesti. Dupa lupte seculare (care au durat cam o jumatate de an), a reusit sa ajunga si acasa cu el. Dar iata afisele :

Si pentru bucuresteni ( ca sa nu se simta frustrati ), iata lansarea lui Luis Miguel Rocha

Basescu rade, canta si danseaza

Despre rasul hahait al presedintelui nu mai e nevoie sa povestesc nimic : il stim cu totii. De asemenea, toata tara l-a vazut dansand pe diverse ritmuri, in diverse ocazii. In ultima vreme, in campanie fiind, se pare ca s-a apucat si de cantat. Nu bag mana in foc, pentru ca n-am fost sa-l vad, dar cam asta se intelegea dintr-un afis portocaliu ce a impanzit in ultimele zile orasul Pitesti, afis care graia cam asa :

Duminica, 8 noiembrie 2009 incepand cu ora 14.00, mare eveniment in Piata Vasile Milea.
Invitati :

• Maria Dragomiroiu
• Dumitru Farcas 
• Aurel Tamas

Invitat special :

• Traian Basescu
  

In compania unor astfel de interpreti cunoscuti, e clar ca d-l Basescu nu putea sa faca altceva decat sa cante muzica populara. Haide Base ! Bag-o pe-aia cu Ma dusei sa trec la Olt !

Reporter printre bloggeri

Incepe sa devina un obicei (numim obiceiuri viciile noastre si vicii obiceiurile altora) intalnirea bilunara a bloggerilor cititori din Pitesti. Se desfasoara de regula la Libraria mea, dar cand nu avem loc acolo, ne mai si deplasam. Celor care se invoiesc din timp li se motiveaza absenta, ceilalti n-au parte de niciun pic de mila si sunt aruncati direct in groapa cu lei. Brrr, mi-e si frica sa ma gandesc.
Aseara ne-am strans ca sa discutam despre Cronica unei morti anuntate de Gabriel Garcia Marquez si Sex cu femei de Adrian Suciu si Stefan Doru Dancus.
Au participat veteranii clubului, adica Oana, Raluca, Ema, Adi Enache, Canguru', iar drept bonus am fost vizitati de Dan Badea (cel cu blogul gri) care ca sa nu vina cu mana goala si-a adus si colega de apartament, adica pe Adelina pe care nu vreau s-o critic si nici s-o laud, ci vreau sa spun despre ea doar ca poseda un vocabular asa de obscen incat m-am cam inrosit auzind-o si citind-o. Dar asta, bineinteles, doar din cauza ca eu sunt un babalac invechit care nu intelege tanara generatie.
S-a discutat mai ales despre "Cronica ..", asta si datorita faptului ca fusese citita de majoritatea participantilor (cred ca doar Canguru si vizitatorii n-o citisera). Apoi, discutiile au evoluat in mai multe directii, si totusi un subiect a revenit foarte des pe buzele noastre : lansarea de marti. La care vom participa in mod obligatoriu, altfel ne da Oana afara din Pitesti. Eu am criticat-o (ca de obicei) pentru ca evenimentul n-a fost promovat asa cum ar fi trebuit pentru a avea succes. Deocamdata nu exista niciun comunicat de presa trimis tuturor ziarelor, radiourilor si televiziunilor locale, nu exista nici macar un afis lipit peste mutrele candidatilor la presedintie (de fapt, nu exista afis), nu stiu nici macar daca evenimentul va fi inclus in programul bibliotecii judetene, program publicat saptamanal de catre Consiliul Judetean. Pai daca nimic din toate astea nu a fost facut, sa n-o aud nenica plangandu-se dupa aceea ca "la Pitesti nu-ti vin oameni", asa cum am mai auzit-o. Oamenii ar veni, daca ar fi informati. Daca nu ... nu !
Ca sa nu termin reportajul meu pe un ton criticist, trebuie sa va spun ca ne-am premiat intre noi. Adica, eu le-am premiat pe Ema si pe Raluca cu un CD, respectiv un DVD (asta datorita rezultatelor obtinute la concursul meu de criptograme), iar Oana m-a premiat pe mine din partea satmarencei Crina careia ii multumesc si pe aceasta cale. Si tot Oana ma va premia si marti, la acea minunata lansare despre care tot scriu pe blog de cateva zile. Povestea acestor premii e un pic cam lunga, asa ca o s-o scriu intr-un articol separat, ca sa nu va plictisesc prea mult.
Seara s-a terminat cu niste calduroase strangeri de mana si cu promisiunea ca ne vom revedea cat de curand, mai intai marti, apoi peste doua saptamani ca sa despicam firul in patru despre romanul pe care si-l va lansa Oana, caci pe acesta am decis sa-l citim pana la urmatoarea noastra intalnire.

Acest articol este scris in cadrul concursului "Asul de romb". In afara de mine vor mai participa si: Florin, Simion Cristian, Gamalia, Rappa_ru, Elena Marin Alexe, Turisticus, Daniel Mihai, Iulia.
Daca articolul vi s-a parut interesant, ma puteti vota pe blogul lui Florin. Le multumesc anticipat celor ce o vor face.

Cum sunt eu !?

Este uimitor cat de multe lucruri poti afla despre tine insuti de pe net. Sunt persoane carora le place la nebunie sa arunce cu epitete in stanga si-n dreapta, sa judece in necunostinta de cauza, sa puna etichete asupra unor oameni pe care nu-i cunosc deloc, sau ii cunosc extrem de putin. Iata, deci, cam ce s-a mai spus despre mine in ultima vreme, asta ca sa nu creada Oana ca doar daca esti celebru (ca ea) starnesti astfel de reactii. Imi cer scuze, dar multe dintre cele spuse despre mine s-au pierdut, asa ca o sa va listez aici doar ceea ce imi amintesc, sau exista inca publicat pe undeva.

• Un om care traduce un cuvant in romana si pe celalalt il lasa asa cum e este idiot, s-a inflamat cineva careia ii tradusesem titlul blogului din "Ordinary stuff" in "Stuf ordinar"
• Sufera de narcisism,isi pune pozele peste tot, a zis altcineva.
• Suferi de mandrie. Dar sa nu uiti, ca tot din aceasta cauza si Lucifer a fost aruncat din cer. Ti-as recomanda, sa mai citesti si tu, Biblia,caci cu ea incepe cultura,nu cu ce promovezi si te lauzi, tu,niste nonvalori. Am multe suferinte, vad eu. Stati putin, ca nu s-a terminat!
• Esti un puturos care nu face altceva decat sa mearga la serviciu, sa bea bere si sa se uite la televizor. Asta cred ca si-a pus o camera de supraveghere la mine in sufragerie de stie asa la fix ce fac eu acasa !
• Are o iubita cu douazeci de ani mai mica...Desfranarea asta mare o sa te termine Bine, bine, am inteles ca sunt desfranat, dar o rog frumos pe acea persoana sa mi-o prezinte si mie pe iubita aia mai mica decat mine cu 20 de ani.
• Am cautat dupa numele lui pe Internet si mi-a aparut o lista lunga, una dintre ele zicand "caut femei pentru sex"
Am cautat si eu, dar n-am gasit nicio lista (nici macar un link) catre femeile alea.

Acestea fiind zise, dupa cum puteti observa stati de vorba cu un tip extrem de vicios, destrabalat, desfranat, idiot, puturos ... Sunt une mauvaise frequentation, cum spun francezii. Deci, feriti-va de mine !

Update : ca sa nu se creada ca numai in felul asta se vorbeste despre mine, iata ce-a scris Canguru' pe blogul sau : Geocer e un tip inteligent, cu picioarele pe pământ, seamănă cu un prieten foarte bun din Bucureşti, Cătălin, pe care-l iubesc deşi el se cam supără pe mine... Sper ca iubirea aia nu este una contra naturii. Glumesc, evident. Canguru' e un tip serios, insurat, are si copii. Merci, amice! Mi-ai mai indulcit un pic ziua.

Smoala se intoarce. Din nou !

Mai necrutatoare, mai actuala si mai neinfricata ca niciodata ! Acum in doua variante :
- Pret smoala constructii
- Smoala de Iasi. S-ar putea ca asta sa fie un nou brand. Asa cum pe vremuri se zicea "Tuica de Pitesti".
Pe langa aceste doua cautari, plus cele pe care le vedeti in imaginile alaturate, am mai retinut pentru dumneavoastra :
- Povestea mea escrocherii
- Poezie dracusor
- Stie cineva e serios concursul Reader's Digest ? (Chiar asa, stie cineva?)

- Cele mai tari glume scurte de ras (bine ca nu vrea glume de plans)

- Blogul unui tip bun la pat (ma abtin de la comentarii, ca si-asa s-au spus despre mine niste chestii ...)
- Legume mari si frumoase (Imi pare rau, le-am vandut pe toate. Mi-au ramas doar dintr-alea mici).
- Poze cu matare (Poze cu ce???)
- "Amintiri din epoca de aur" rapid (Dar mai incet nu se poate?)
- Ana Blandiana gluma continutul poeziei (Eu nu stiu poezia asta !)
- Blogul lui unu (Stie cineva cine-i unu asta? Ca as vrea sa-i citesc si eu blogul !)

Mare lansare mare. La Pitesti !

As fi vrut sa pun ca titlul "Evenimentul anului 2009 la Pitesti", dar m-am gandit ca mai sunt cam 2 luni pana se termina anul si nu se stie ce se mai poate intampla pana atunci (daca-si lanseaza Oana, "Parfumul vaduvei negre", atunci ce titlu mai pun?).
Oricum, evenimentul cultural despre care o sa va vorbesc acum le intrece de departe pe toate celelalte care or fi mai avut loc pe la noi prin urbe, mai ales datorita faptului ca eu n-am participat la acelea.
Acum am facut o pauza de scris si am stat sa ma gandesc daca sa va mai fierb putin (in suc propriu, evident), sa va mai perpelesc pe jar, sau sa va spun pe scurt despre ce e vorba? Pai ce s-o lungim atata, este vorba despre o chestie inedita, insolita, rar intalnita pe la noi. Adica, cum ar veni e vorba despre ceva special. Sau mai bine zis, despre ceva iesit din comun. Este ca ma pricep sa lungesc vorba? Cam asa imi spun si cei care ma cunosc personal : ca sunt vorba lunga.
Deci, carevasazica marti 10 noiembrie, la ora 11 trecute fix va avea loc la Libraria Mea din str. Crinului intalnirea bloggerilor si jurnalistilor pitesteni cu scriitorii Louis Miguel Rocha din Portugalia si Oana Stoica Mujea din Satu Mare (parca asa, nu mai stiu exact !). Iar o ora mai tarziu, in centru, la Biblioteca Judeteana vor avea loc trei lansari de carte ale acelorasi scriitori, carora li se va adauga Bogdan Hrib.
Oana isi va lansa "Indicii anatomice" , primul roman dintr-o serie de policier-uri avand-o drept personaj principal pe detectiva Iolanda Stireanu (Lala pentru cei apropiati), al doilea roman fiind deja dat la tipar.
Rocha va da drumul pe piata pitesteana celui de-al doilea roman din seria Vatican, respectiv "Papa trebuie sa moara". Primul din serie s-a numit "Ultimul Papa", iar cel de-al treilea si ultimul inca nu stiu cum se va numi.
Iar Bogdan Hrib va lansa "Somalia, mon amour", roman in care povesteste cum s-a indragostit el de o somaleza, sau de o tiganca romanca pe care o cheama Somalia. Nu stiu exact !
Oana zice ca a facut tot tam-tam-ul asta pentru ca o tot bat eu la cap cam de-o jumatate de an de cand o cunosc sa-si lanseze si la Pitesti, Indiciile. Chestie care nu-i deloc adevarata ! Adica eu nu cred ca i-am zis decat de vreo 2-3 ori (pe zi, pe saptamana, pe luna?) chestia asta, dar ea a perceput-o ca pe un stres. Asa ca daca va duceti cumva pe blogul ei, sa nu cititi ce scrie de mine ca e de rau ! Cu toate astea, imi fac de-acum cerere de concediu pentru ziua de marti, ca daca as rata un astfel de eveniment nu mi-as putea-o ierta prea curand. Deci ne vedem acolo, da?

Intrebari, cu si fara raspuns

Ne-a lasat el cat ne-a lasat de capul nostru, dar de data asta Florin chiar ne-a luat la intrebari. Si nu oricum, ci pe teme religioase.Eu nu sunt un tip ultra-religios, dar nici ateu nu sunt. Am citit din Biblie, dar n-am ajuns s-o citesc (si mai ales s-o inteleg) pe toata. Ma rog la Dumnezeu, dar o fac in intimitate, nu-mi place sa-mi etalez credinta, sa epatez cu faptul ca sunt credincios. Tocmai de aceea pe blog abordez din cand in cand si teme religioase, dar nu am intentia sa mi-l transform intr-unul cu continut religios.
Dar sa-i dam drumul la intrebari si raspunsuri :
De ce li se intampla lucruri rele oamenilor buni?
Cine sunt acei oameni buni? Si dupa ce criterii sunt ei declarati buni? Este asa de multa relativitate in a-i judeca pe cei din jur, in a le interpreta actiunile, incat mi se pare foarte relativ sa spui despre un om ca ar fi bun sau ca ar fi rau. Fiecare dintre noi are parti bune si parti rele. Si fiecaruia dintre noi ni se intampla lucruri bune si lucruri rele. Asta-i viata !
Daca Dumnezeu stie tot, de ce mai trebuie sa ne rugam?
De unde stim noi cat de multe stie Dumnezeu? Si-apoi, atunci cand ne rugam, nu o facem ca sa-l informam pe Dumnezeu despre ce-am mai facut noi sau ce-a mai zis vecinul de la etajul 3. Rugaciunea, asa cum o vad eu, este ca un dialog cu Dumnezeu. Iar daca o facem cum se cuvine, Dumnezeu ne raspunde intr-un fel sau altul la framantarile pe care ni le-am exprimat in timpul rugaciunii.
Daca suntem o natiune "crestina" de ce facem lucruri "necrestinesti"?
Suntem o natiune majoritar crestina, nu in totalitate crestina. Stim bine ca avem si musulmani, si evrei printre noi... Dar nu se poate spune ca noi, in calitate de natiune, facem lucruri necrestinesti. Unii indivizi dintre cei ce compun aceasta natiune fac si astfel de fapte, dar nu putem generaliza spunand ca natiunea a facut acele fapte.
Unii spun de anul 2012 ca ar fi anul final,voi ce parere aveti si cum va pregatiti pentru asta?
Eu unul nu-i cred pe cei care spun asta, asa ca o sa-mi permit sa raspund in gluma la intrebare : Eu ma pregatesc asa cum ne-a invatat doamna care ne face instructajul de protectia muncii si protectie civila. Dumneaei ne-a spus ca trebuie sa avem intotdeauna pregatita mancare si apa pentru 2 zile, o patura, radioul si sa fim mereu in alerta, ca nu se stie cand se poate intampla o catastrofa naturala si va trebui sa fim evacuati cu catel si cu purcel. Chiar asa ne-a spus : sa luam si animalele cu noi, altfel vor muri, iar cadavrele lor vor reprezenta un focar de infectie pentru zona respectiva. Deci, asa !

Acest articol este scris in cadrul concursului "Asul de romb". In afara de mine vor mai participa si: Florin, Simion Cristian, Gamalia, Rappa_ru, Elena Marin Alexe, Turisticus, Daniel Mihai, Iulia.
Daca articolul vi s-a parut interesant, ma puteti vota pe blogul lui Florin. Le multumesc anticipat celor ce o vor face.

Cum se descurca limba engleza prin Romania?

Destul de bine, as zice eu. Si o sa va povestesc doua chestii care sa-mi sustina aceasta afirmatie.
Fiul meu este student la Electronica si Calculatoare. Tocmai imi povestea despre faptul ca unul dintre profesori (in paranteza fie spus, un profesor care mi-a predat si mie pe vremea cand eram student) le explica despre niste circuite despre reactii, la un moment dat intrabandu-i care este rezistenta de reactie dintr-un circuit pe care el il desenase pe tabla. Studentii ... ioc ! Iar a doua zi, merg ei (studentii) frumusel la laborator, si-i spun laborantului ca nu prea inteleg mare lucru la curs, si-i dau exemplul cu "reactia". Iar laborantul ii intreaba simplu : "Dar daca va spun ca este vorba despre feed-back, acum intelegeti ce inseamna?" Evident ca studentii au inteles cu mult mai usor notiunea de feed-back, expresie care in lb. romana se traduce prin reactie.
Iar aceasta povestire mi-a reamintit ceea ce mi s-a intamplat acum vreo 7 ani, cand am avut un prim client roman. Omul mi-a spus la telefon ca o sa-mi trimita un forecast prin e-mail. Stiam eu niscaiva engleza, dar acest cuvant inca nu-mi intrase in vocabular. Asa ca i-am multumit, i-am spus ca astept forecast-ul sau, apoi am dat fuga la dictionar ca sa vad ce naiba vrea omul sa-mi trimita . Niste previziuni, asta avea de gand sa-mi comunice.
Deci, asa cum spuneam, engleza zburda libera si vioaie prin limba romana, pentru unii fiind mai usor de inteles decat aceasta din urma, pe altii trimitandu-i la dictionar.

Ce sa-i uram lui Base de ziua lui?

Normal ca o sa-i uram sa aiba parte de o viata cat mai lunga, cat mai imbelsugata, sa fie fericit alaturi de familie, de sotie, de amanta (sau amante) si sa se bucure de mult succes in calitate de comandant de nava.
Iar la final o sa-i cantam traditionalul : "Lasa-ne, lasa-ne !". Iata melodia ce i se potriveste (cantata de Bere Gratis):

Lasa-ne

Doctor de chakre

Am observat ca sunt la moda curentele astea gnoseologice si scientologice, avand niscaiva radacini prin yoga, prin crestinism, prin religiile vechilor egipteni, ma rog avand multe radacini religioase. Adevarul e ca daca il intrebi de sanatate pe un adept de-al acestor noi religii, constati ca habar n-are pe ce lume traieste si cui se inchina. Constati ca-ti repeta ca un papagal niste fraze invatate pe de rost la niste adunari cu pretentie de cursuri.
Dar nu asta vroiam sa spun. Am observat cu uimire ca devin adeptii acestor curente ciudate oameni care la prima vedere par cu scaun la cap. Profesori, medici (ca sa nu mai vorbesc de ingineri sau economisti) se lasa atrasi de mirajul unei asa-zise cunoasteri ce da la o parte toate descoperirile facute de stiinta medicala in ultimele secole, tragandu-i inapoi pana in Evul Mediu sau chiar in Comuna Primitiva si sustinand enormitatea ca de fapt aia era adevarata cunoastere, cea pe care o aveau cei ce mureau pe capete de holera, tuberculoza si alte boli ce la vremea respectiva erau incurabile.
Am stat si m-am intrebat omeneste : Cum e posibil ca tu, medic care cunosti foarte bine anatomia organismului uman, dar si fiziologia (functionarea) acestuia, sa casti gura la unul care-ti spune ca bolile se datoreaza chakrelor sau centrilor energetici. Adica, ai facut degeaba o facultate? Acolo te-au invatat care sunt cauzele producerii calculilor renali (iau un exemplu la intamplare), ce sa faci in cazul in care ai un pacient cu astfel de probleme, cum sa-l tratezi, eventual cum sa i-i scoti in mod chirurgical, chiar ai exersat si ai vazut ca asta-i adevarul, ca asa trebuie procedat ca sa-l vindeci pe om de calculi renali, iar acum vine un neica misionarul guru nimeni si-ti spune ca de fapt calculii au drept cauza inchiderea nu stiu carei chakre si se pot vindeca prin meditatie si rugaciune. Pai daca esti om cu capul pe umeri, nu-i spui vreo doua vorbe sa-i mearga fulgii? Uite ca nu ! Casti gura la ce spune el, desi nu poate dovedi nimic din ceea ce zice, te prosternezi si baigui mantre de genul "Auuuuuuummmmmm, auuuuuuummmmmmm", ba-l mai si platesti pe deasupra.
Chiar asa, ce-ar fi ca maine poimaine cand (Doamne fereste) vei fi bolnav, odata ajuns la doctor, acesta sa-ti spuna, nu ca ai avea gastrita hiperacida (de exemplu), ci sa-ti explice ca nu stiu care chakra ti s-a inchis si nu mai primesti energie nu stiu de care de la mediul inconjurator. Si in loc de medicatia adecvata unor astfel de probleme sa-ti recomande ca la ora 4 dimineata sa te pui in genunchi cu fata spre rasarit si sa te rogi la nu stiu care zeu ca sa te faca bine.
N-am decat un cuvant pentru astfel de atitudine : E DESCALIFICANTA !
Si ca sa terminam totusi pe un ton vesel, iata cum face misto de ei Ovidiu Mihailescu :

Leapsa gastronomica

Era sa si uit (de fapt, chiar uitasem) ca Oana , cea mai mare romanciera dintre reginele elfe mi-a transmis o leapsa. Asta si din cauza ca eu nu prea percutez la astfel de chestii : lepse, premii, smecherii ... De ce? Profit de ocazie ca sa va explic : Sa zicem ca eu, azi, desenez o chestie misto pe care scriu "Premiu pentru blogul tau minunat". Si ofer acel premiu la 10 bloggeri romani, cu obligatia ca la randul lor sa-l ofere, fiecare, altor 10. Adica, a doua zi vor fi 100 de bloggeri care vor primi acel premiu. La randul lor, cei 100 il vor oferi la cate 10 alti bloggeri. Deci, in a treia zi vom avea 1000 de bloggeri premianti. Care in a patra zi vor face fericiti 10000 de bloggeri. Iar in cea de-a cincea zi, 100000 (o suta de mii) de bloggeri romani vor fi fericitii castigatori ai acelui premiu. Cu alte cuvinte, in mai putin de o saptamana, acel premiu poate sa ajunga (doar teoretic, pentru ca in practica mai sunt si indivizi indaratnici ca mine) la aproximativ de 3 ori mai multi bloggeri decat exista in Zelist. Ori se stie ca daca nu esti in Zelist, nu existi !
Bun, terminand cu aritmetica piramidala, sa revenim la leapsa culinara a Oanei.
Pe scurt, sunt doar 2 intrebari : 1. ce-ti place sa mananci? si b. ce nu ai baga in gura nici daca ai avea un pistol la tampla? Ma rog, intrebarile nu suna chiar asa, dar in felul asta le inteleg eu. Doar se stie ca eu interpretez totul in stilul propriu.
1. Mananc cu placere multe chestii, nu pot spune ca as avea un fel de mancare favorit. Dar dupa cum spun cei care ma cunosc mai indeaproape, cea mai mare placere a mea e sa le mananc lor zilele.
2. N-as manca nici sa ma pici cu ceara (totusi, in situatia aia cu pistolul la tampla cred ca mi-as calca pe inima) moluste (scoici, melci ...), sushi, raci, sau cum foarte plastic se exprima cineva "Animale dintr-alea care se uita la tine din farfurie". Si mai adaug un amanunt : dupa cum o cunosc pe cea care mi-a pasat leapsa, nu cred ca as fi in stare sa gust o mancare facuta de ea =))

Acest articol este scris in cadrul concursului "Asul de romb". In afara de mine vor mai participa si: Florin, Simion Cristian, Gamalia, Rappa_ru, Elena Marin Alexe, Turisticus, Daniel Mihai, Iulia.
Daca articolul vi s-a parut interesant, ma puteti vota pe blogul lui Florin. Le multumesc anticipat celor ce o vor face.

Un politician corupt merge la inchisoare

Bun, treaba asta nu se intampla inca in Romania, ci in Franta.
Charles Pasqua era prin 1993 Ministru de Interne. Sub inalta sa obladuire s-a desfasurat contrabanda de armament si alte mijloace militare ce au fost vandute Angolei in acea perioada.
Cercetarile si procesul care a urmat acestora au tot taraganat, s-au amanat, dar iata ca in sfarsit martea trecuta a fost dat verdictul : Pasqua a fost condamnat la 3 ani de inchisoare dintre care 1 ferm. Adica va sta un an in puscarie, iar in ceilalti doi va fi in arest la domiciliu.
Dupa cum se poate observa, au trebuit nu mai putin de 16 ani pentru ca afacerea sa fie elucidata. La noi, in 16 ani s-a uitat tot ce-a fost in 1993. Cine erau coruptii de-atunci? Nu mai stim ! Iar daca vor mai trece inca 16, nici pe cei de azi nu-i vom mai sti, desi ei vor merge inainte si ne vor rade in nas, asa cum fac si acum.