Moromete n-a murit !

Mi-am amintit in seara asta o intamplare de asta-vara. Eram in satul meu natal, sambata seara. Dintr-un motiv oarecare, a trebuit sa merg pana la magazin. Acolo, magazinul este si bar, este si loc de intalnire pentru sateni, loc unde oamenii pun tara la cale. Un fel de fierarie a lui Iocan.
Am intalnit acolo niste persoane pe care le stiu de ... nu mai tin minte cati ani de zile. Probabil, de cand am inceput si eu sa deschid ochii catre lume.
Surpriza cea mare a fost nenea Oane, un barbat destul de in varsta (cred ca are cam 70 de ani) care mi-a vorbit despre Biblie, dar nu din auzite. Se vedea imediat ca citise. Am destul fler si stiu sa duc o discutie astfel incat sa-mi dau seama daca interlocutorul meu vorbeste in cunostinta de cauza sau nu. Si a mai fost ceva : mi-a recitat din Glossa lui Eminescu vreo doua strofe in plus fata de cat stiam eu. A fost o extaordinara surpriza pentru mine sa constat faptul ca in acel satuc uitat de Dumnezeu, un om citeste Biblia si-l stie pe de rost pe Eminescu. Sa fim intelesi, nu era vorba despre un fost profesor ori invatator, ci despre un om simplu care poate ca a facut si el 8 clase, desi nu sunt prea sigur. In jurul nostru, oameni mult mai tineri (si decat el, si decat mine) discutau despre lucruri cu mult mai lumesti.
Imi doresc din tot sufletul sa-l revad la vara si sa reiau discutia cu el. Cred ca are multe de spus. Doamne, tine-l sanatos !

Despre demitizare

Am scris acest articol acum cca. 10 ani si l-am publicat pe vechiul meu site de pe geocities. Acum, ca geocities nu mai exista, il republic aici pentru ca mi-ar fi parut rau sa se piarda definitiv.

Cine n-a auzit de Piata Concorde, sau de Champs Elysées? Cine n-a visat sa viziteze Luvrul sau sa urce pana in varful Turnului Eiffel? Eu unul visez de cand aveam 12-13 ani. Sa vad Arcul de Triumf, sa ma plimb pe Champs Elysées, sa admir obeliscul din Piata Concorde, facut cadou regelui Ludovic Philippe de catre regele Egiptului, sa ma odihnesc in Gradina Tuileries, apoi sa vizitez Luvrul. Sa urc pe colina Montmartre si sa visez asa cum au visat generatii intregi de artisti, sa spun o rugaciune in Basilica Sacré Coeur sau in Catedrala Notre Dame, sa imi calce pasii pe-acolo pe unde au calcat mari carturari, pictori celebri, sculptori de care auzi de cand te-ai nascut sau cantareti pe care i-ai ascultat o viata intreaga. Il ascultam pe Joe Dassin povestind cum pasarelele din pomii de pe Champs Elysées "canta despre dragoste" si ma visam ascultandu-le ciripitul, pierdut, emotionat profund, fara sa mai simt nimic in jur si fara sa aud nimic altceva decat melodia lor de dragoste. Visam, dar nu indrazneam nici macar sa sper ca intr-o buna zi voi admira de aproape maiestuosul Turn Eiffel, ca voi face o croaziera pe Sena cu vaporasul, sau ca-i voi vedea aievea pe bouquinist-ii de pe malurile Senei.

Nu vreau sa spun ca am fost dezamagit de ceea ce am vazut la fata locului, dimpotriva "Parisul va fi intotdeauna Paris". Dar…

N-am vazut nici macar o aripa de pasare pe Champs Elysées, desi am trecut si la 6 dimineata, si la 6 seara, si la 12 ziua si la 12 noaptea pe celebrul bulevard. Bun, asta n-ar fi chiar o problema, Joe Dassin poate ca le auzea , cand era indragostit. Sau poate ca le-as fi auzit si eu daca m-as fi indragostit de vreo parizianca. Demitizarea despre care vorbesc in titlu se refera la faptul ca o data vazute toate acele locuri legendare, parca nu mai vorbesc despre ele asa emotionat cum vorbeam inainte sa le vad. Acum n-as putea sa vorbesc despre Notre Dame fara sa spun cat de multi turisti din toata lumea intalnesti acolo. Cat trebuie sa-ti intinzi gatul si sa te ridici pe varful picioarelor pentru a vedea mai bine o pictura sau un altar realizat de nu stiu ce artist celebru. N-as putea vorbi despre cat de maiestuos, cat de impozant e Turnul Eiffel si despre geniul celui care l-a construit fara a-mi aminti ca am stat mai bine de o jumatate de ora la coada ca sa cumpar un bilet pentru a putea urca pana in varf. Si n-as uita nici despre ce aglomeratie era in liftul cu care se urca.

Nici despre Luvru n-as mai putea vorbi plin de emotie, dupa ce l-am vizitat si le-am vazut si pe celebra Gioconda si pe Venus di Millo si multe alte opere de arta celebre care am constatat ca arata mult mai bine in plianatele colorate.

Mi-am amintit de o intamplare de prin 1985. Un cunoscut scriitor pitestean (Aurel Sibiceanu) a prezentat un material emotionant, scris cu sufletul nu cu mana, despre ruinele Babilonului. In sala, un snob, a comentat sarcastic : "Ce-mi tot povesteste mie Sibi despre Babilon, ca eu am pus mainile pe ruinele alea despre care vorbeste el au atata emotie !"

Nu as spune asa ceva si l-as asculta plin de emotie pe cineva care ar povesti despre Domul Invalizilor sau despre Sacré Coeur, sau despre oricare dintre monumentele pe care le-am vazut la Paris, dar nici nu m-as putea abtine, in cazul in care ar face vreo afirmatie eronata, sau in cazul in care ar incepe sa confunde lucrurile, sa nu-l corectez.

Pe de alta parte, nu sunt sigur ca as putea scrie ceva emotionant, ceva asa cum ziceam mai sus, scris cu inima, nu cu mana. Si asta pentru ca, vazand miile de turisti care trec zilnic prin Paris, iti dai seama ca pe urmele unui Hugo, sau Rodin, sau Baudelaire au calcat zeci, sute de milioane de alti oameni, astfel incat urmele celebritatilor s-au sters complet. Poate ca sunt eu prea realist, prea cu picioarele pe pamant si de aceea m-am intrebat daca intr-adevar remasitele pamantesti ale lui Napoleon se afla chiar acolo, in impunatorul mormant de sub inalta si frumoasa bolta a Domului Invalizilor, sau in cine stie ce laborator care le cerceteaza inca spre a afla daca a murit otravit cu arsenic, ori ba. Chiar si din atmosfera boema a bistroului Le Tirebouchon din Montmartre, mai mult decat sa ma impresionze faptul ca la pianul de-acolo a cantat candva Edith Piaf, m-a amuzat faptul ca pe perete, printre bancnote din toata lumea, printre poezii scrise de te miri cine, printre decupaje de ziare etc, am descoperit un calendar electoral de-al domnului Iliescu, pe care cel care-l lasase acolo (nu va mirati, pe peretii respectivului bistrou, oricine poate agata orice ii trece prin cap, lasand astfel un semn al trecerii sale prin locul respectiv) scrisese "Zambilici, te-am adus la Paris". Calendarul facea parte , probabil, din cele tiparite la Paris de d-l Costea, in 1996 pentru campania electorala. Iata ca se intorsese la mama lui.

Uite, de aceea si poate si din alte motive, acum, dupa ce l-am vazut, Parisul mi se pare un oras foarte frumos, poate chiar cel mai frumos oras din lume, cu o multime de locuri pitoresti, mult mai putin stresant decat Pitestiul meu, cu mult mai multa verdeata (pomi, flori, parcuri, gazoane) decat oricare oras din Romania. Dar nu e in nici un caz o legenda, nu e un mit, nu e nimic altceva decat un oras !

Amintiri cu artisti. Azi, Rosu si Negru.

Pentru cei care au deschis mai tarziu ochii spre rock, iata mai intai o mostra a ceea ce canta prin anii '80 ai secolului trecut trupa "Rosu si Negru". Erau favoritii mei, alaturi de Semnal M si de Savoy. Dar iata clipul :

Liderul formatiei si solistul vocal era Liviu Tudan. De fapt, nu asta era numele sau adevarat, era doar un pseudonim (un nick, cum se spune azi), dar asta nu mai conteaza. Liviu Tudan a murit acum cativa ani. Dumnezeu sa-l odihneasca! La chitara bass sper ca o sa-l recunoasteti pe Adi Ordean.

Asa cum spuneam mai devreme, iubeam mult de tot aceasta trupa, dar nu reusisem sa ajung la niciun concert de-al lor. Asta si din cauza faptului ca in vremea liceului bugetul meu era destul de limitat. Asa ca m-a bucurat extrem de mult faptul ca intr-o seara in care aveau concert la Sala Sporturilor din Pitesti, pedagogul de la caminul de elevi in care stateam pe vremea aceea a luat vreo 10 baieti (printre care si eu) si ne-a dus sa vedem gratuit concertul, cu obligatia din partea noastra ca dupa terminarea acestuia sa-i ajutam pe cei de la Rosu si Negru sa-si incarce sculele in camion. Ce licean ar fi refuzat un astfel de chilipir? Deci, pe langa faptul ca am vazut concertul, am avut ocazia sa stam de vorba un pic si cu cei ce se produsesera pe scena putin mai devreme. Bineinteles ca am profitat de ocazie pentru a le cere autograf celor doi pe care i-am mentionat mai devreme, adica Liviu Tudan si Adrian Ordean. Au fost foarte amabili, chiar ne-au intrebat la ce liceu suntem, ce profil are liceul.

Cam un an mai tarziu, i-am revazut la Rm. Valcea. Vreau sa fac aici o mica paranteza pentru cateva explicatii : primul meu serviciu a fost la Rm. Valcea, deci acolo am inceput sa castig bani, banii mei. Cu alte cuvinte, mi-am capatat independenta financiara. Am profitat din plin pentru a-mi satisface niste dorinte pe care mi le infranasem cata vreme aveam banii dramuiti. Asa ca in cele 6 luni cat am locuit la Valcea, n-am ratat niciun spectacol, fie el de teatru, muzica sau varietati.

Deci, i-am revazut la Sala Sporturilor intr-un mega-spectacol. Am incercat din nou sa obtin autografe de la ei. Adrian Ordean se urcase pe scena, inainte de momentul lor, ca acompaniator al unei soliste de muzica populara. Cand a coborat de pe scena, l-am asteptat si l-am rugat sa-mi dea autograf. In timp ce scria, m-a intrebat : "Ti-a placut cum am cantat la populara?". "Daaaa", am raspuns eu.

In schimb, Liviu Tudan n-a vrut sa-mi semneze, desi l-am rugat de 2 ori : prima data inainte de a intra pe scena, a doua oara dupa ce coborase. Poate ca nu erau cele mai potrivite momente ca sa-i solicit autograful, dar a fost singurul care m-a refuzat dintre toti cei carora le-am solicitat acest lucru. Si am solicitat multora, credeti-ma pe cuvant !

N-a contat prea mult pentru mine, deoarece aveam autograful de la Pitesti, deci i-am iubit in continuare si i-am ascultat cu multa placere.

Moguli au fost, moguli sunt inca !

M-a frapat si amuzat in acelasi timp o faza din emisiunea de aseara de pe Realitatea TV (Realitatea zilei), emisiune la care a fost invitat (inca) presedintele Basescu. Bineinteles ca a bagat-o din nou pe-aia cu mogulii, cu coalitia de la Grivco, teme care sunt prezente in mod permanent de ceva vreme in discursurile sale.
La un moment dat, Razvan Dumitrescu (moderatorul emisiunii) l-a intrebat daca dumealui n-a fost niciodata la sediul firmei Grivco. Mai intai a incercat sa spuna ca nu-si aminteste, dar pana la urma a recunoscut ca si el, marele luptator impotriva mogulimii a trecut pe-acolo in 2004, dupa alegeri, atunci cand ii ardea buza dupa o majoritate parlamentara si a trebuit sa apeleze la PC (pe care ulterior i-a numit "solutie imorala").
"Da, zice, dar pe vremea aceea cuvantul mogul nu fusese inventat". Adica, cum vine treaba asta? Daca el inca nu-l numise pe Voiculescu mogul, inseamna ca respectivul personaj era mai curat, mai uscat decat a devenit in momentul in care lui Base i-a venit ideea de a-i eticheta astfel pe anumiti oameni de afaceri?
Sau un om de afaceri e bun, cinstit si bine intentionat atata vreme cat il sustine pe Basescu, iar cand nu-l mai sustine devine dintr-o data mogul?
Cred ca ar fi necesara o lamurire din partea domnului (inca) presedinte, in legatura cu aceasta tema.

Batausul Basescu si intrebarile pe care le genereaza un filmulet.

Nu ma deranjez sa postez filmuletul pentru ca e plin internetul de el. Daca totusi nu l-ati vazut, iata-l aici.

Ceea ce ma intriga pe mine este distanta dintre data la care a fost filmat (mai 2004 !!) si cea la care este difuzat (noiembrie 2009). Cine a facut filmul? Probabil, cineva din multimea ce se afla in jurul acelei scene. Dar de ce l-a tinut ascuns timp de 5 ani si jumatate? Asta-i intrebarea ! Si ar mai fi una : cat a incasat persoana respectiva pentru a da publicitatii ceea ce filmase in 2004? Nu mai intreb si de la cine, ca sunt sigur ca n-a dus lipsa de ofertanti.

Ca sa fie clar : nu incerc sa-i tin partea lui Base si spun inca odata ca realegerea sa in functia de presedinte al Romaniei va insemna inca 5 ani pierduti pentru noi, cei de rand. De fapt, si alegerea lui Geoana va insemna acelasi lucru. Am mai spus acum cateva zile treaba asta. Suntem condamnati sa pierdem inca 5 ani. Asta ne e soarta.

Cat priveste filmuletul acela, dati-mi voie sa imi fie sila si sa mi se faca greata in legatura cu metodele folosite in politica.

Amintiri cu artisti : Florin Piersic si Angela Similea

Tot la Rm. Valcea i-am intalnit si pe acesti doi "monstri sacri" ai showbizz-ului autohton. Era tot prin toamna lui 1982, iar teatrul Al. Davila din Pitesti pusese in scena o adaptare dupa "Jocul de-a vacanta" de Mihail Sebastian, sub forma unui muzical.Florin Piersic si Angela Similea erau distribuiti in rolurile principale. Dupa premiera de la Pitesti, plecasera bineinteles prin tara in mai multe turnee. Asa au ajuns si la Valcea. Erau doua reprezentatii : una de la  ora 17.00, cealalta de la 20.00. Imi planificasem ca in pauza dintre acestea sa ma strecor in culise pentru a lua autografe de la actori. Imi amintesc ca in afara de cei doi, mai juca si Petre Gheorghiu Goe. Avand un rol scurt si fiindu-mi teama ca n-o sa-l gasesc in pauza, am fugit in culise imediat ce iesise de pe scena. L-am gasit asezat si gafaind. Avea un rol care-l obosea peste masura, dadea din el tot ce putea pe scena, acum respira ca si cand ar fi alergat nu stiu cati kilometri. Era si in varsta, deh. Ceea ce m-a frapat pe mine este faptul ca pe scena nu se vedea sub nicio forma ca ar fi fost obosit.

Revenind la Piersic si Angela, in pauza, asa cum planuisem, m-am strecurat in culise. Nu eram singurul, cred ca mai erau vreo 10 persoane (fete si baieti), dintre care eu nu cunosteam pe nimeni. Pe Florin l-am gasit pe hol, intre cabine. Cred ca i se repartizase si lui o cabina, dar nu statea el acolo. Ne-a primit zambitor, fara nicio fitza, ne-a dat autografe, am stat cu el de vorba, l-am intrebat una-alta, ne-a intrebat si el daca suntem studenti (dupa varsta, paream). N-avea de unde sa stie ca la Rm. Valcea, pe vremea aceea nu exista facultate. Au raspuns ceilalti ca sunt elevi la Scoala Populara de Arta, sectia actorie. Eu nu eram decat un biet electrician si lucram pe santier, dar n-am mai spus si eu cu ce ma ocup. A ramas asa, ca am fi toti actori amatori in devenire.

Apoi l-am intrebat de Angela. Normal ca vroiam autpgraf si de la ea. "Stati un pic, zice, ca ma duc sa vorbesc eu cu ea sa vad daca  va poate primi". Si a intrat in cabina acesteia. Ne-a primit, doar ne pusese Florin o pila, deh ! Ea ne-a dat cate o poza (cea pe care o vedeti in imagine), s-a semnat pe poza si ne-a spus : "Va dau o poza cu mine si cu Florin. E cea mai frumoasa pe care o avem. Duceti-va sa va semneze si el". Ne-am dus, evident, desi el ne mai semnase odata si pe carnetele.

Aceasta a fost scurta mea intalnire cu niste oameni deosebit de modesti, marii artisti Angela Similea si Florin Piersic.

Amintiri cu artisti. Azi, Dem Radulescu

Pe la inceputul anilor '60 ai secolului trecut, atunci cand Dem Radulescu a terminat Academia de Teatru si Film (sau cum s-o fi numit pe vremea aceea), profesorul coordonator i-a spus : "Imi pare rau pentru tine, dar n-ai umor !". Vreo 30 de ani mai tarziu, atunci cand povestea aceasta faza, marele actor adauga : "Mi-ar fi parut nespus de rau sa aiba dreptate pentru ca provin dintr-o zona unde oamenii au mult umor si mult simt al umorului".
Dem Radulescu era originar din Valcea, ca si mine.
Mai intai l-am auzit la radio, pe la emisiunile de divertisment sau la "Teatrul radiofonic". Avea acea voce inconfundabila care iti aducea imediat zambetul pe buze. Apoi l-am vazut la TV, la cinema si am inceput sa-l iubesc si mai mult. Pentru mine era cel mai mare actor roman in viata. Imi amintesc si acum cand am avut prima oara posibilitatea sa-l vad intr-o piesa de teatru. Era in februarie 1980, iar eu eram in clasa X-a. Cand am vazut afisul piesei "Siciliana" a lui Aurel Baranga, imediat mi-am planificat sa fac pe dracu-n patru si sa merg s-o vad. Din pacate, cu putin timp inainte de reprezentatie m-am imbolnavit de scarlatina, asa ca in seara respectiva eram internat la contagioase copii si mi se facea cate o injectie cu Penicilina din 6 in 6 ore. Ma gandeam sa fur hainele de oras din magazia in care erau pastrate si sa evadez din spital ca sa merg la piesa. N-am facut-o, dar asta nu inseamna ca n-am vazut piesa. Cateva luni mai tarziu, teatrul Bulandra (din cate-mi amintesc eu) a revenit cu aceeasi reprezentatie, iar de data asta n-am mai ratat-o. Am ras tot timpul cat maestrul a fost pe scena. Cred ca radeam, nu numai de poantele pe care le spunea sau de modul in care le spunea. Cred ca radeam si de fericire ca in sfarsit il vad in carne si oase.
Apoi l-am revazut in mai multe spectacole. In toamna anului 1982 eram la Rm. Valcea. A venit cu un spectacol de varietati. In seara aceea am fost dezamagit : spusese acelasi schetch, aceleasi poante pe care le auzisem (tot de la el) si cu cateva luni mai devreme, la Pitesti, intr-un alt spectacol. Ca sa-mi mai indulcesc amarul, am reusit sa ma strecor in culise si sa-l rog sa-mi dea un autograf. Pe vremea aceea eram pasionat sa colectionez autografe de la artisti, asa ca mai mereu cautam sa insel vigilenta plasatoarelor si sa ma strecor in culise pentru a-i intalni si pentru a le cere autograf. Aveam un carnetel cu multe semnaturi de la multi oameni celebri, iar unii erau asa de draguti incat imi dadeau chiar o poza cu autograf.
Revenind la maestrul Dem, pentru mine a ramas toata viata un mare actor, poate cel mai mare pe care l-am intalnit fata in fata si cu care am schimbat cateva vorbe.
O sa va povestesc si despre altii. Sunt amintiri din adolescenta si tineretea mea, lucruri la care tin foarte mult. Iar daca voi reusi sa-mi regasesc pachetelul legat cu sfoara in care-mi pastrez acele amintiri dragi, o sa postez si pozele cu autograf pe care le mai am.

Anti-basescienii lui peste !

Nu m-am uitat prea mult la televizor aseara, dar cat m-am uitat l-am vazut deja pe unul dintr-asta dand cu bata-n balta. Zicea : "In acest moment, Basescu e raul absolut pentru Romania !".
Eu sunt de acord ca Base nu e bun de presedinte pentru ca in cei 5 ani n-a facut nimic bun pentru tara, practic n-a facut decat sa genereze conflicte. Dar, as vrea din partea celor care-l combat, un pic de decenta, de bun-simt si mai ales as vrea sa-l combata cu fapte si cu argumente, nu punand niste etichete dintr-astea absurde. Nu de altceva, dar ne vom trezi cu un Basescu victimizat, un Basescu ce va fi votat de lume doar din cauza ca anti-basescienii nu se dovedesc cu absolut nimic mai buni decat el.

Unu dintr-asta ne-ar trebui ca presedinte

Agentiile de presa, televiziunile, blogurile si ziarele online au anuntat azi o veste incredibila la prima vedere : Baza de date a Symantec (cei cu solutiile de securitate Norton) a fost atacata de hackerul roman care-si zice "Unu". Ma rog, nu baza cea mare, doar aia dedicata clientilor din Orientul Indepartat, dar orisicat ! Omul nu e la prima reusita de acest gen, tot el s-a infiltrat si in bazele de date ale altor doi giganti in domeniul solutiilor de securitate, Kaspersky Lab si Bitdefender.
N-a facut niciun rau, n-a distrus nimic. Doar a copiat numele tabelelor, ceva structuri, cateva linii dintr-un tabel si le-a postat la el pe blog. Misto !
Daca-l prinde politia, e vai de el, infunda puscaria. Daca-l prinde Microsoft, Symantec sau Avira or sa-i propuna cateva sute de mii de dolari pe an ca sa lucreze pentru ei. Daca-l prindem noi, romanii, il trimitem in somaj.

Si totusi, in ciuda alegerilor si a crizei, lumea cauta pe google

Si nu cauta doar :

• glume campania electorala
• glume despre alegeri
• glume Basescu
• glume noi electorale
  

 ci si :

• intrebari din partea unui participant la revolutia franceza . Foarte interesanta cautarea. Chiar asa, ce intrebari or fi mai punand cei care acum 220 de ani au facut Revolutia Franceza?
• multa sanatate in engleza. Oare in engleza, sanatatea o fi la fel de multa si de scumpa ca si in romana?
• cea mai frumoasa nunta din 2009. Mda !
• glume in limba rusa
• glume pe sistem turbo. Hai ca aia cu glume in rusa e de inteles. Poate ca e omul student si invata rusa, dar pe sistem turbo? Cum o fi venind chestia asta?
• cat dureaza circ
• jocuri sa fac curat. Astea fac parte din categoria "absurde" sau "dadaiste"

Si pentru ca tot vorbeam de glume, iata ca se mai cauta si :

• glume ca un fel de amintiri
• glume de zis unui
• glume cu numeral

Revenind la limbi straine, cineva a ajuns pe blogul meu cautand :

• andropauza in engleza. Se pare ca, la fel ca si sanatatea, in engleza andropauza e atlfel decat la noi !
  

Un fel de remember de amintire

Poate ca unii dintre cititorii mei au uitat ca am si un al doilea blog, dedicat criptogramelor si anagramelor. Tocmai de aceea scriu acest scurt articol : ca sa va reamintesc. Il puteti vizita aici. O sa observati ca cea mai harnica si constanta dezlegatoare este Giulia pe care o felicit si pe aceasta cale.

Vom avea un presedinte "prostanac"

Asta ne e soarta, din pacate ! Dupa un KGB-ist si un marinar mascarici (expresia ii apartine lui Gigel), se pare ca vom "avansa" in acelasi sens negativ. Oricate calcule ar face unii sau altii, este mai mult decat clar ca Basescu nu prea mai are de unde sa ia voturi. Toti candidatii cat de cat importanti au fost si sunt anti-basescieni. Deci, din punctul meu de vedere, peste doua saptamani Base va trebui sa isi reia vechea meserie de comandant de nava (doar asa a promis), iar noi vom "compatimi" impreuna cu Geoana presedinte ca sa fie ca-nainte. Asa cum spuneam : asta ne e soarta !

Noi cu cat suntem mai multi, cu atat suntem mai culti

Am pus titlul asta ca s-o oftic pe Adelina, concitadina mea catre n-o sa mai pun link pentru ca oricum am ridicat-o in Zelist de pe locul noua mii si ceva pe la patru mii si ceva. Dar asta n-are nicio importanta, pentru ca ei oricum nu-i pasa pe unde se situeaza in Zelist.
Ce vroiam sa spun? Ca vineri sera ne-am adunat la Libraria Mea, o mana de bloggeri, ca sa discutam despre primul roman politist al pitestencei Oana Stoica Mujea, roman intitulat "Indicii anatomice". Mai pe scurt, "Indiciile Oanei", ca asa ii zicem noi. In acest timp, la carciuma "Doi Cocosi" din Ceair ar fi trebuit sa aiba loc intalnirea "blogherimii neculte" condusa de Adelina, intalnire organizata in semn de protest fata de ceea ce se intampla la "Librarie". De ce? Raspunde chiar initiatoarea : "Pentru că vrem, pentru că putem şi pentru că e aiurea!". Nu stiu cati s-au prezentat la ''Doi cocosi'' asa cum isi dorea Adelina, cert este ca la "Librarie" am fost mai multi decat pana acum. Iar daca am fost mai multi, inseamna ca nivelul cultural al adunarii a crescut un pic. Sper ca si Adelina a putut sa-si uneasca incultura cu a altora, astfel incat nivelul inculturii de la carciuma "Doi Cocosi" sa se imbunatateasca simtitor.
Oana a fost tinta tuturor intrebarilor, a fost crititcata, a fost laudata, a fost in centrul atentiei. Bineinteles, in calitate de autoare a romanului. Mana ei dreapta a fost Ioana care a ramas tot fara autograf pe carte, din cauza ca a uitat s-o aduca. Noutatea serii a fost aparitia neasteptata (dar dorita) a lui Misu Alexandrescu. N-as zice ca a beneficiat de o primire prea entuziasta, si asta din cauza ca nu-si facuse tema. Eu am avut de gand sa-i dau nota 4 pentru asta, dar Oana i-a dat de-a dreptul 2 ! Si totusi, el a zis ca o sa mai vina, ba poate o sa-l convinga si pe prietenul sau (vecinul meu de bloc si de blog) Cristi Cocea sa ne onoreze cu prezenta pipei sale.
Dan Badea a stat chiar langa mine, asa ca m-a afumat cam la fel de serios cum o facuse si Oana acum doua saptamani. Cam doua zile imi sunt necesare dupa o astfel de sedinta ca sa-mi iasa tot mirosul de fum din haine.
Ema si Raluca au fost la fel de stralucitoare ca intotdeauna si au hotarat sa mearga si la Gaudeamus saptamana viitoare. Pentru a completa peisajul, nu trebuie sa-i uit nici pe Alin (n-are blog, dar citeste mult, asa ne-a spus Ema), pe Canguru pe Enache si pe Sorin (zis XReder), sotul Oanei.
Si ca sa nu se creada ca am discutat doar despre carti, pot sa va spun ca o importanta parte a serii a fost dedicata politicii, ca tot eram la sfarsitul campaniei pentru prezidentiale. Oricum, n-am stabilit sa votam toti acelasi candidat, pentru ca nici n-am incercat sa ne convingem unii pe altii de justetea vreunei alegeri. Doar Badea incerca sa ne convinga sa-l votam pe Mos Craciun, dar a fost aspru combatut de Misu.
In rest, ramane cum am stabilit : ne intalnim peste 2 saptamani sa discutam despre "Adam si Eva" a lui Rebreanu si "Foamea" lui Knut Hamsun.

Doua intr-una

Mai bine zis, doua piese de teatru intr-o singura seara. Asa cum spuneam si alaltaieri, la Pitesti a inceput festivalul international al teatrului de studio. Deschiderea festiva a avut loc azi la ora 17.30, apoi am putut vedea trupa (ma rog, o parte din ea) teatrului "Anton Pann" din Rm. Valcea cu piesa "Intamplari provinciale" de Alexandr Vampilov.
Intamplarile despre care se vorbeste in titlu au loc intr-un hotel oarecare dintr-un orasel de provincie al URSS-ului. Prezentate intr-un registru comic, cele doua secvente te pun totusi pe ganduri.
In prima este vorba despre doi betivi mahmuri ce-ar dori sa se dreaga dupa o noapte de chef, dar constata ca nu mai au nicio letcaie. Atunci cand un om oarecare se prezinta la usa lor si le da pur si simplu 100 de ruble, incep sa-l banuiasca de intentii necurate.
A doua intamplare il ironizeaza pe directorul hotelului de provincie despre care vorbeam, director care este foarte dur si sobru cu subalternii, dar extrem de slugarnic cu cei sus-pusi. Excelent jocul actorului care-l interpreteaza pe director. Iata prezentarea facuta acestei piese de catre site-ul teatrului "Anton Pann" : link
Si cateva consideratii de ordin personal : in 1982 am locuit pentru cca. 6 luni la Rm. Valcea. Pe vremea aceea, acolo nu exista decat o trupa de amatori. Am fost foarte placut surprins sa constat ca acum functioneaza acolo un teatru profesionist, iar jocul actorilor din piesa pe care am vazut-o in seara asta mi-a placut in mod deosebit, convingandu-ma de faptul ca la Valcea se face teatru cu talent si cu mult suflet. De altfel, concluzia aceasta nu este doar a mea, publicul pitestean fiind de asemenea foarte placut impresionat de prestatia actorilor valceni si aplaudandu-i minute in sir.
A doua piesa a fost prezentata de trupa "Teatrulescu" din Craiova. Dupa cum se observa, astazi a fost ziua Olteniei la festival. Piesa prezentata de craioveni s-a numit "Neintelegerea" si este semnata de Albert Camus. Este vorba despre drama a unei famili care se regaseste dupa 20 de ani, regasire care, in loc sa aduca fericire membrilor acestei familii, se transforma intr-o tragedie. Buna si interpretarea actorilor de la "Teatrulescu", dar daca ar fi sa fac un clasament i-as pune pe primul loc pe valceni.
Tin sa scot in evidenta si faptul ca i-am remarcat in sala si pe cativa dintre actorii pitesteni (Luminita Borta, Dan Ivanesei, Vasile Pieca ...) si i-am vazut apalaudandu-si colegii de la celelalte teatre.
Si inca ceva : e prima data cand am vazut o pitzipoanca la teatru. Avea tot ce-i trebuie : cercel in nas, par vopsit in multe culori, fustita de o palma, iar la intrarea in sala o intreba pe prietena cu care venise : "Dar cat tine piesa?", adaugand "Sper sa nu ma plictisesc".
Maine seara voi fi din nou la teatru. Este programata o singura piesa ("Melancolie" de Sarah Rulh) prezentata de teatrul "Mihai Popescu" din Targoviste.

Primele impresii

Azi, dupa ce m-am intors de la piata, tocmai ma pregateam sa intru pe net ca sa vad ce se mai scrie pe bloguri cand s-a intrerupt curentul. Iar pana a durat ceva mai mult de o ora.
Si ce era sa fac fara curent, deci fara televizor, fara aspirator, fara calculator si fara apa calda (avand centrala proprie, daca nu e curent nu e nici apa calda). Pai e simplu : ceea ce faceam si acum douzeci si ceva de ani, adica sa citesc. Si cum ma rodea curiozitatea in privinta romanului "Papa trebuie sa moara" al lui Luis Miguel Rocha, cel caruia i-am strans mana acum 10 zile aici la Pitesti, m-am apucat de el. Iar acum ca a revenit curentul, pot sa va impartasesc si primele impresii.
Mai intai, se vede imediat ca avem de-a face cu un scriitor mare si ambitios. Am citit primele 5 capitole si practic fiecare dintre acestea reprezinta inceputul cate unei actiuni, a cate unei intrigi, aparent fara nicio legatura intre ele. Singura legatura vizibila este Biserica, Vaticanul. Cum se vor intersecta si uni planurile de actiune incepute deja, daca vor mai aparea si altele, voi vedea mai incolo pentru ca e clar ca n-o sa mai las cartea din mana pana cand n-o voi termina. Adica, inceputul e incitant, ca sa fiu mai clar.
Si pentru ca toata lumea ma cunoaste drept un carcotas innascut, n-am cum sa nu spun si ceea ce nu mi-a placut la acest inceput de roman. Nu mi-a placut faptul ca sunt multe fraze lungi si intortocheate, pe unele trebuind sa le citesc de cate doua ori ca sa inteleg ce vroia sa zica. Nu stiu daca e vina autorului sau a traducatorului, eu doar am constatat acest lucru. Si au fost si vreo 2 fraze pe care, desi le-am citit de mai multe ori, n-am reusit sa le inteleg. Dar aici mai poate fi si un al treilea motiv (pe langa modul de exprimare al autorului si pe langa traducerea deficitara) si anume faptul ca sunt eu mai greu de cap.
Oricum, trecand peste aceste mici inconveniente (care nu afecteaza prea mult modul in care actiunea si mesajul sunt percepute de catre cititor), asa cum spuneam si mai devreme, o sa continui intensiv cu lecturarea romanului. Gata, ma duc la citit !

O gluma buna.

Trei olteni si trei ardeleni pleaca impreuna cu trenul. Ardelenii, oameni seriosi cumpara 3 bilete. Oltenii, unul singur. Ardelenii le atrag atentia ca e periculos sa circuli asa cu trenul, trei insi pe un singur bilet.
- O sa vina nasul si o sa va amendeze, le zic ei.
Dar oltenii, smecheri, le fac cu ochiul si le zic :
- Stati sa vedeti !
Se urca ei in tren, merg cat merg, iar cand apare controlorul in capatul vagonului, oltenii se ridica toti trei, merg la toaleta si se inchid inauntru. Vine controlorul, bate la usa toaletei si cere biletul la control. Unul dintre olteni baga biletul pe sub usa, controlorul il composteaza, apoi pleaca linistit mai departe.
- Ati vazut, bai ? Suntem meseriasi, avem tehnica, se lauda oltenii la ardeleni, cand revin in vagon.
Ardelenii nu zic nimic. La intoarcere, se prezinta la gara toti sase in aceeasi formatie. Oltenii, ca si prima data, cumpara un singur bilet. Ardelenii nu cumpara niciunul.
- Ba, voi sunteti nebuni? le zic oltenii. Sa vedeti ce-o sa radem de voi cand v-o amenda nasul.
Ca si la ducere, se urca ei in tren, merg cat merg, apare controlorul. Oltenii merg repede si se inchid in toaleta. Ardelenii pleaca si ei, mai domol asa, tot intr-acolo. Cand ajung la toaleta, unul dintre ardeleni bate la usa si cere biletul la control. Oltenii baga biletul pe sub usa, ardelenii il iau si merg repede sa se inchida in toaleta alaturata.
Morala : Ardelenii, nu numai ca fura ideile altora, dar le si imbunatasesc.

De la sate : Campanie electorala si alegeri in Romania profunda

Degeaba ne dam noi "dastepti", degeaba spunem ca in conformitate cu nu stiu care sondaj, in turul doi vor intra Cutare candidati si ca in final va castiga Cutarescu sau Cutaroiu.. Toate calculele noastre sunt logice, doar ca viata reala, in Romania profunda, este complet ilogica. M-am hotarat sa va povestesc cam cum se petrec lucrurile la tara, in acele sate si comune uitate de Dumnezeu si de oameni, acolo unde lucrurile au ramas neschimbate de zeci de ani. E adevarat ca oamenii, in marea lor majoritate, au televizoare si acolo. Dar le privesc rar si inteleg putin din ceea ce li se transmite.
Acolo, lucrurile functioneaza cu totul altfel in campania electorala. Sa zicem ca un partid vrea sa mearga in acea comuna ca sa lipeasca niste afise, sa puna niste bannere si sa distribuie niste materiale de propaganda : pliante, pungi, brichete, pixuri ... Nu vorbesc aici de pomenile electorale. Stim cu totii ca exista si astea, dar o bricheta, o sacosa si un pix nu pot fi incadrate in aceasta categorie. Eu vorbesc doar de situatia normala.
Bun, oamenii de la judet ajung in acea comuna. In primul rand iau legatura cu oamenii lor de acolo, respectiv consilierii locali apartinand partidului pe care-l reprezinta. Partidele mari au peste tot consilieri locali (dar si primari, evident), asa ca nu se duc pe un teren virgin. In situatia in care primarul e de-al lor, merg direct la el. Daca primarul e al altora, merg la consilierii lor. Consilieri care in mod inevitabil ii duc tot la primar. Pana la urma, au nevoie de o autorizatie ca sa-si intinda bannerul sau sa lipeasca afisele.
Iar primarul e foarte binevoitor : "Bun, aveti de distribuit brichete, pungi, calendare ... etc. Domnule consilier, te rog sa te ocupi personal, in calitate de reprezentant al acestui partid, cu distribuirea materialelor sale". Foarte binevoitor primarul, chiar daca e al altora. Iar consilierul se apuca sa distribuie materialele respective.
Oamenii din satele despre care vorbim sunt in marea lor majoritate batrani. Se stie ca sunt putini tineri ramasi in astfel de sate care nu au nicio perspectiva de dezvoltare, oricat ne-am lauda noi cu faptul ca am intrat in UE.
Deci, pentru bietii oameni, consilierul care le distribuie acele materiale este in primul rand un reprezentant al Primariei. Iar pentru ei, Primaria inseamna Primarul. Asa incat, degeaba li se distribuie niste chestii cu inscriptia unui anumit partid. Ei inteleg ca acestea vin de la Primar. Deci, inteleg ca trebuie sa-l voteze pe Primar (daca sunt alegeri locale) sau pe cei pe care-i sustine acesta.
Si vine ziua alegerilor. Consilierii sunt foarte activi in acea zi. De obicei au masini personale si fac cateva curse pana la sectia de votare ca sa-i duca la vot pe cei carora le-au distribuit materiale de propaganda. Repet : oamenii sunt batrani (deci se deplaseaza greu, asa ca pentru ei e un ajutor faptul ca sunt dusi cu masina pana la sectia de votare), nu sunt analfabeti, dar ca sa citeasca au nevoie de ochelari, de timp ca sa descifreze ce naiba scrie pe buletinele alea de vot ... Nu e mai simplu sa-l intrebe pe consilier unde sa puna stampila? Deci, retineti, nu-i fac proces de intentie consilierului cum ca pe drum le-ar spune bietilor sateni pe cine sa voteze. De obicei, ei intreaba : "Stii, eu vreau sa-l votez pe cel pe care-l sustine Primarul. Unde trebuie sa pun stampila?" Iar consilierul ii spune ... ceea ce vrea el sa-i spuna.
E manipulare? E frauda? E Romania, pur si simplu, as zice eu !

Festival la Pitesti : Teatru de studio

In perioada 21-27 noiembrie, Teatrul Al. Davila din Pitesti va gazdui a XIII-a editie a Festivalului International al Teatrului de Studio. Se numeste "international" pentru ca participa si 2 teatre straine (unul din Bulgaria, altul din Serbia), dar in marea lor majoritate, participantii sunt romani. Vom avea deci ocazia sa vedem in Sala Studio 125 a Teatrului Davila, trupe din Craiova, Rm. Valcea, Ploiesti, Bucuresti, Targoviste, Galati, Tulcea si Pitesti, bineinteles.
Citind programul si titlurile pieselor ce vor fi puse in scena si lista teatrelor participante, mi-am dat seama ca va avea loc un adevarat regal teatral. Asa incat parerea de rau in legatura cu faptul ca nu voi putea vedea chiar toate piesele va fi si mai mare.
Pentru cei interesati, iata programul complet al manifestarii, aici . Vizionare placuta !